Episcop Dorimedont

 În timp ce majoritatea clericilor din Biserica Ortodoxă din Moldova aşteaptă ce surpriză le va pregăti Mitropolia în alegerea noului episcop care să preia scaunul episcopal de la Edineţ şi Briceni apare firească întrebarea: „În baza cărui document bisericesc se va face alegerea Episcopului?”Răspunsul la această întrebare n-ar putea să-l ofere nici chiar cei de la Mitropolia Moldovei, pentru că, cadrul legislativ în baza căruia activează în prezent cea mai importantă instituţie eclesială din Republica Moldova poate fi considerat fără exagerare o lucrarea de anticariat. Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova datează din 17 noiembrie 1993 şi are pe el semnătura prim-ministrului de atunci, Andrei Sangheli. Ironia este că nici acest Statut de peşteră, care concentrează puterea de decizie în mîna mitropolitului nu este respectat nici chiar de mai marii Bisericii. De exemplu, potrivit  compartimentului „Principii generale” din acest statut „Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova este mitropolitul ce poartă titlul „de Chişinău şi Moldova” cu reşedinţa la Chişinău”. Deci ÎPS Vladimir este mitropolit de Chişinău şi Moldova şi nicidecum „al Chişinăului şi Întregi Moldove”, formulă care de altfel a trezit un număr mare de critici şi contestaţii. Ce s-a întîmplat? Oare nimeni din funcţionarii Mitropoliei Moldovei n-a citit Statutul?   Dar să revenim la ce e mai interesant: alegerile episcopului. Articolul 3 al acestui Statut stipulează: „Biserica Ortodoxă din Moldova formează o unitate bisericească – Mitropolie, care, în caz de necesitate, poate fi împărţită în două sau mai multe eparhii. Dreptul de a pune problema creării eparhiilor, vicariatelor, precum şi de a propune candidaţi pentru suplinirea posturilor de arhierei revine Întîistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, iar „Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova este mitropolitul „de Chişinău şi Moldova”. Dacă Înalt Prea Sfinţitul Vladimir are dreptul exclusiv de a propune candidaţi pentru funcţia de arhierei, atunci cum se explică gestul secretariatului Bisericii Ortodoxe din Moldova, care a emis o notă informativă prin care anunţa următoarele:„În perioada 20 ianuarie – 1 februarie Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove va colecta anchetele candidaţilor pentru ocuparea scaunului episcopal de episcop de Edineţ şi Briceni. Anchetele şi propunerile vor fi analizate, iar candidaţii vor fi audiaţi în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, care se va întruni în luna februarie anul curent.Candidaţii pentru ocuparea funcţiei susmenţionate sunt datori să întrunească condiţiile prevăzute de Canoanele Bisericii Ortodoxe şi de Statutul de funcţionare a Bisericii Ortodoxe din Moldova.”CRITERII OFICIALE ŞI…MAI PUŢIN OFICIALE, DAR MAI VERIDICEPrin mediile bisericeşti se discută că acest concurs a fost pus pe rol pentru a-l exclude din schemele de joc ale conducerii mitropoliei pe egumenul Hariton Cecan. Adică organizatorii concursului ar conta pe modestia călugărească a fratelui PS Dorimedont, care l-ar împiedica să se autopropună la funcţia de episcop. Nu este lipsită de raţiune această ipoteză ca şi cea, că prin invitarea tuturor eparhiilor să înainteze candidaţi li se poate închide gura clericilor de la Edineţ şi Briceni într-o manieră democratică. Orice s-ar spune, un lucru este clar: concursul pentru episcop este o invenţie neortodoxă care se vrea a fi o campania electorală ortodoxă, în care oricine poate deveni episcop dacă întruneşte anumite calităţi. Şi anume: să fie monah, celibatar, văduv sau simplu cleric cu studii, preferabil să fi deţinut anumite funcţii în Biserică, cu distincţii bisericeşti şi de stat, fără antecedente penale, care să cunoască limbi de circulaţie internaţională şi, de dorit, care să nu fi făcut parte dintr-un curent schismatic sau confesiune religioasă neortodoxă. Acestea sînt criteriile oficiale, dacă ele pot fi numite criterii, dar, de fapt principalele lucruri care vor conta vor fi loialitatea faţă de interesele Bisericii Ortodoxe Ruse, devotamentul faţă de Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova şi capacitatea de a conduce „paşnic” eparhia. Rusia deja s-a cam fript cu hirotonisirea PS Petru Mustaţă şi incursiunile lui haiduceşti în Bisericile din Moldova, incursiuni care au fost filmate şi postate pe internet spre ruşinea tuturor clericilor ortodocşi care mânuiesc pumnul mai bine decît Cuvântul Evangheliei. CINE CONDUCE BISERICA DIN MOLDOVA? LUPU, VULPEA SAU URSUL?Patriarhia Moscovei va căuta un om cumpătat care să poată menţine influenţa rusă în regiune fără a scandaliza şi a produce conflict, de aceea pretinsele candidaturi ale arhimadritului Marchel, protoiereului Fiodor Roşca şi a PS Petru, vehiculate în presă, nu par deloc serioase din aceste perspective. Sînt doar nişte candidaţi „de paie”. Alt candidatul care merită mai multă atenţie este arhimandritul Siluan Şelaru, preot destul de chibzuit şi care a ştiut să-şi atragă simpatia a două persoane cu pondere: preşedintele Parlamentului Lupu Marian şi protoiereul Vulpe Ioan.De fapt Biserica Ortodoxă din Moldova are statut de Biserică de sine-stătătoare (Ńŕěîóďđŕâë˙ĺěŕ˙ Öĺđęîâü) la fel ca Biserica Estoniană şi cea Letonă, ceea ce presupune că arhiereii acesteia sunt aleşi de către Sinodul Mitropolitan din Moldova din lista de candidaţi şi apoi confirmaţi de către Patriarhul Rusiei şi Sfîntul Sinod (Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse, capitolul VII, articolul 9). E clar că, în definitiv, decizia aparţine Moscovei, dar şi celor patru arhierei din Moldova în frunte cu ÎPS Vladimir. Dar mai e ceva la mijloc aici. Sursele noastre de la Moscova spun că la Patriarhie au ajuns scrisori care semnalează că clericii de la Edineţ şi Briceni sunt pregătiţi să protesteze, dacă nu va fi acceptat egumenul Hariton Cecan, care în opinia sfinţiilor lor, este singurul candidat în măsură să continue cu succes activitatea misionară, didactică şi administrativă a PS Dorimedont. Acest lucru în condiţiile cînd tot mai multe parohii din Biserica Ortodoxă din Moldova trec sub jurisdicţia Patriarhiei Kievului şi a Patriarhiei Române trage destul de greu la cîntar pentru Moscova care nu poate fi mulţumită de faptul că influenţa ei în această zonă scade cu fiecare nouă parohie care trece sub o altă stăpînire. Poate că de aceea şi s-a recurs la acest concurs care este un simulacru de democraţie bisericească, pentru că nu este clar de ce Eparhia de Ungheni şi Nisporeni sau cea de Dubăsari şi Tiraspol trebuie să înainteze candidaţi pentru o altă eparhie, cea de Edineţ şi Briceni, cînd de fapt ar fi normal să conteze în primul rînd opţiunile clericilor şi a credincioşilor din Episcopia cu funcţia vacantă.CUM SE ALEG EPISCOPII ÎN ROMÂNIA?Pentru comparaţie să vedem care este procedura de alegere a episcopului în Biserica Ortodoxă Română (Articolele 129-132, statutul BORo):1.    Ţinând cont de propunerile parvenite din eparhiile sufragane, mitropolitul înaintează 2 sau 3 candidaţi COLEGIULUI ELECTORAL BISERICESC care va alege pe unul din candidaţi prin vot secret. La consultările Colegiului, candidaţii nu au dreptul să participe.2.    COLEGIULUI ELECTORAL BISERICESC se adună cel târziu la 3 luni după vacantarea eparhiei pentru care se face alegerea. Acest Colegiu se compune din membri ai ADUNĂRII NAŢIONALE BISERICEŞTI compusă din câte 1 preot şi 2 mireni din cele 27 de Eparhii din cuprinsul României (fără cele din afara ţării care au un alt statut) şi cei ai ADUNĂRII EPARHIALE A EPARHIEI VACANTE (30 membri: 10 clerici şi 20 mireni). Din colegiu fac parte, ca membri de drept, şi câte un decan al Facultăţii de Teologie şi câte un director de Seminar – desemnaţi de Mitropolit din cuprinsul fiecărei Mitropolii în consultare cu ierarhii sufragani. Dintre ei nu trebuie să lipsească decanul şi directorul care reprezintă eparhia vacantă. 3.    Membrii Colegiului fiind chemaţi de preşedintele Colegiului se apropie de urna de vot şi aleg prin vot direct şi secret pe unul din candidaţi. După numărarea buletinelor de vor, toate buletinele se ard în prezenta membrilor Colegiului.4.    Candidatul este înaintat printr-un Proces Verbal al Colegiului Elector Sfântului Sinod pentru a cerceta încă odată candidatul spre confirmare. După ce candidatul este confirmat de Sinod, numele acestuia este comunicat şi autorităţilor de Stat (în special Serviciului de Stat pentru Culte) şi opiniei publice. În cazul în care Sinodul nu e de acord cu candidatul, se decide procedura de realegere.5.    Se fixează data hirotoniei şi instalării în scaun. Hirotonia şi instalarea episcopului este făcută de Mitropolit împreună cu episcopii sufragani şi în prezenta delegaţilor de la Patriarhie. Vedem deci că, în România Eparhiei care are funcţia vacantă i se acordă 30 de voturi în Colegiul Electoral faţă de 3, pe care le are orişicare altă Eparhie. În Biserica Ortodoxă din Moldova din cauza haosului în organizare şi administrare Eparhiile au o putere de decizie limitată în general şi, în special, în cazurile de alegere a episcopilor. Pe de altă parte, Eparhiile din Mitropolia  Moldovei (MM) urmau să devină persoane juridice cu propriul Statut şi cu un grad anumit de autonomie, dar ele au rămas doar nişte instituţii structurale ale MM. Drept consecinţă şi episcopii MM sunt deocamdată doar un fel de „vicari în teritoriu” (2,8), cu excepţia PS Iustinian, care datorită relaţiei speciale cu factoriii de decizie din politica şi Biserica Federaţiei Ruse, dar şi cu regimul smirnovist are o putere şi o autoritate deosebită, ceea ce s-a văzut şi în cazul funerariilor PS Dorimedont, cînd Episcopul de Dubăsari şi Tiraspol a obţinut ca cetăţenii Moldovei care au venit la înmormîntarea arhiereului să treacă punctele vamale şi de frontieră ale autoproclamatei RMN fără a plăti taxa de 8 lei.BISERICA DIN MOLDOVA NU ARE SOBOR…ÎN SCHIMB ARE SINODÎn Statutul actual al Bisericii Ortodoxe din Moldova instituţiei eparhiale îi sunt consacrate doar 3 fraze fără a se menţiona autonomia restrânsă a fiecărei eparhii, aşa cum prevăd Sfintele Canoane. De asemenea nu este specificat cine conduce Eparhia pe perioada vacantării şi cât poate rămâne o Eparhie vacantă. (Canonul 25 de la Sin. IV Ec. – prevede nu mai mult de 3 luni. Eparhia de Bălţi are deja 15 ani). Dar ceea ce este mai grav în cazul problemei noastre este că Statutul în Capitolul dedicat Episcopului, articolele 20, 21 nu stabileşte criteriile şi procedura de alegere a acestuia: nu menţionează exigenţele faţă de potenţialii candidaţi şi, lucru la fel de  incorect, nu are un articol care ar specifica importanţa voinţei clericilor şi mirenilor din Eparhia vacantă în alegerea Episcopului. Cu alte cuvinte, prezentul Statut lezează dreptul clericilor şi al credincioşilor unei eparhii de a participa la alegerea episcopului său şi la conducerea Bisericii în genere.Chiar dacă articolul 9 al Statutului stipulează că „organele de conducere ierarhic superioare ale Bisericii Ortodoxe din Moldova sunt Soborul Bisericesc şi Sinodul condus de Chiriarhul Bisericii”, realitatea este că Biserica noastră este condusă doar de cei patru arhierei care sunt şi membrii ai Sinodului. De exemplu Soborul Bisericesc care ar trebui să fie principalul for de conducere a Bisericii în Moldova există doar pe hîrtie, adică în Statut. Potrivit articolului 11, „Soborul Bisericesc este format din mitropolit, episcopi, episcopi-vicari, cler, călugări şi mireni, care locuiesc permanent pe teritoriul Republicii Moldova, sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi membri ai subdiviziunilor interioare ale Bisericii Ortodoxe din Moldova. Soborul Bisericesc este convocat de către Chiriarhul Bisericii la latitudinea sa, în temeiul hotărîrii Sinodului sau la cererea cel puţin a unei treimi din membrii Soborului Bisericesc.Iar articolul 12 al statutului menţionează prerogativele Soborului Bisericesc, care sunt următoarele: „a) alege delegaţii Soborului local al Patriarhieib) alege membrii Sinodului;c) creează instituţii eparhiale;d) examinează dările de seamă cu privire la activitatea eparhiilor, vicariatelor, protopopiatelor, mănăstirilor, instituţiilor, parohiilor, adoptă decizii asupra lor.Hotărîrile Soborului Bisericesc sunt acceptate de către Mitropolit”. CEI 12 APOSTOLI ERAU…DE FAPT, SÎNT PATRU: PF ALEXEI, ÎPS VLADIMIR ŞI PS IUSTINIAN În mod sigur nimeni dintre cititorii noştri n-a auzit de Soborul Bisericesc din simplu motiv că el nu există, nu are membri şi respectiv nu a fost convocat vre-odată pentru a participa la conducerea şi controlul Bisericii aşa cum prevede Statutul. De altfel Statutul nu stipulează principii clare de constituire şi activitate a Soborului, menţionînd doar că „componenţa, modul de constituire a Soborului Bisericesc şi regulamentul lui de lucru sunt stabilite de normele corespunzătoare ale Legilor canonice”, ceea ce este prea general şi confuz pentru o instituţie serioasă cum este Biserica.Al doilea organ de conducere a Bisericii este Sinodul Mitropolitan, în atribuţiile căruia intră şi cea de a executa deciziile Soborului Bisericesc ce ţin de competenţa Sinodului, dar şi prezentarea dărilor de seamă privind activitatea desfăşurată. Şi dacă noi nu avem Sobor membrii Sinodului activează după bunul lor plac fără a prezenta rapoarte şi dări de seamă. Pe de altă parte Statutul prevede că Sinodul este format din mitropolit, arhierei vicari şi de cel puţin 8 persoane cu rang duhovnicesc, o jumătate dintre care este numită de către Întîistătător, iar ceilalţi sunt aleşi de către Soborul Bisericesc pe un termen de 2 ani. Deci potrivit Statutului BOM, Sinodul Mitropolitan al acesteia ar trebui să fie format din cel puţin 12 persoane dintre care 4 alese de către Soborul Bisericesc. Asta dacă e să respectăm tradiţia că orişice arhiereu este automat şi membru al Sinodului. (Observăm deci, că şi cererea Consiliului Episcopal de la Edineţ de a participa la şedinţele Sinodului de alegere a viitorului lor episcop sunt cît se poate de îndreptăţite.) Realitatea este însă că Biserica noastră este condusă de 4 arhierei, inclusiv Mitropolitul care au concentrat puterea în mîinile lor şi nu fac nimic pentru a atrage în procesul de luare a deciziilor şi alţi preoţi, sau persoane cu rang duhovnicesc, aşa cum stipulează Statutul. De fapt iniţiativa ar trebui să vină din partea Mitropolitului, care are prerogativa exclusivă de a convoca şi a prezida Soborul Bisericesc. Iată însă că ÎPS Vladimir nu are nevoie sau nu conştientizează necesitatea înfiinţării Soborului Bisericesc, care ar fi un prim pas spre reorganizarea vieţii bisericeşti din Moldova în corespundere cu Statutul adoptat.De altfel prin culise se vehiculează că în prezent se lucrează la o variantă de Statut, dar nu este clar cine se ocupă de acest document serios. Probabil ar fi oportună crearea unei comisii, abilitată cu modificare Statutului, comisie în care să fie prezenţi reprezentanţi şi consilieri din toate Eparhiile şi în primul rând specialişti din şcolile teologice ale ţării. Deocamdată însă factorii de decizie din Mitropolia Moldovei şi în special arhiereii şi protopopii ar trebui să facă eforturi pentru a respecta cu stricteţe chiar şi acest Statut provizoriu şi a atrage în procesul de adoptare a hotărîrilor cel puţin încă 8 persoane, dintre care 4 să fie reprezentanţii ai Soborului. După cum am mai spus prima mutare în acest sens urmează să o facă ÎPS Vladimir prin convocarea Soborului Bisericesc. Alex OSIPOV
P.S. Cred că la momentul cînd citiţi aceste rînduri toate deciziile în privinţa viitorului Episcop de Edineţ şi Briceni au fost luate. Şi au fost deja aprobate şi de autorităţile de stat. Poporului credincios nu-i rămîne decît să strige „AXIOS”. Dar nici această plăcere nu o va avea, pentru că aceasta a fost dintotdeauna prerogativa Kremlinului. Am în vedere că hirotonirea va avea loc la Moskova, astfel încît nimeni să nu poată participa sau Doamne fereşte! contesta decizia fratelui nostru mai are. Moldovenii noştri ai iubit mereu să execute ordinele cuiva. Altfel ei nu se simt importanţi.  http://www.mdn.md/index.php?day=2940