Episcop Dorimedont

Vladimir Voronin: „Eu cu răposatul n-am vorbit niciodată despre comunism” Preşedintele promite copia dosarului PS Dorimedont„Dl Rusu este obligat în faţa legii să elibereze rudelor Episcopului Dorimedont copia fişei de observaţie a răposatului! Eu am să vorbesc cu el şi o să primiţi actele de care aveţi nevoie”, mi-a declarat preşedintele, în cadrul aceleiaşi discuţii. Şeful statului susţine că a aflat pentru prima dată de la mine că Ozea Rusu, directorul INN, refuză să elibereze rudelor episcopului copia dosarului medical al acestuia, că actele de deces din Viena ale PS Dorimedont au dispărut la Aeroportul Chişinău, că relaţiile dintre ÎPS Vladimir şi regretatul erau încordate şi că rugămintea fraţilor PS Dorimedont şi a Eparhiei de Nord de a-l numi în funcţia vacantă pe egumenul Hariton, fratele răposatului, este trecută cu vederea de către Mitropolit. „Ca creştin şi ca persoană publică, nu pot să mă implic în problemele bisericii. Eu îi las singuri să-şi rezolve problemele. Mie îmi ajunge să mă lupt cu corupţia mea”, a adăugat şeful statului.…şi susţine că episcopul a fost contra RomânieiDeşi regretatul, după cum susţin toţi cei care l-au cunoscut, a fost în relaţii foarte bune atât cu Moscova, cât şi cu Bucureştiul, Vladimir Voronin afirmă că episcopul era categoric contra României. „Între noi, aşa prieteneşte, mai discutam despre problemele cu România, dar el nu vroia cu ei sub nicio formă. Tot ce se vorbeşte rău despre relaţiile noastre şi toată dezbinarea care se face în biserică nu e un lucru normal şi vine de la Iuda. Vă închipuiţi, tocmai de la Iuda vin toate acestea? Sunt vorbe stârnite de unii preoţi care vor să le pice şi lor ceva, care caută ceartă în interese personale”, afirmă preşedintele RM.Este adevărat că PS Dorimedont nu dorea să treacă la Mitropolia Basarabiei, dar numai pentru că ţinea foarte mult la unitatea Bisericii. El rămânea devotat Mitropoliei Moldovei, chiar dacă era neglijat şi evitat – uneori chiar dispreţuit – de către mai-marii acesteia, deoarece nu vroia să facă dezbinare în sânul Bisericii. Şi asta în timp ce Patriarhia Română îi propunea o funcţie importantă de ierarh în România. Totodată, era în cele mai bune relaţii cu Mitropolia Basarabiei şi niciodată nu s-a pronunţat contra României, nici contra Rusiei, pentru că „ruşi sau români, greci sau romani, suntem un popor întru Domnul”, spunea adormitul. Astfel, se pare că dl Voronin, uzitând de trecerea în nefiinţă a regretatului, încearcă să-i facă o alură de moldovenist convins…„Lenin a apărat Biserica”Pentru a argumenta „creştinismul” comuniştilor moldoveni, preşedintele a dat de înţeles că mai creştini decât comuniştii nu sunt alţii în RM. El a remarcat că, până a veni PCRM la putere, în ţară erau cu 400 mai puţine biserici, întrebându-se: „Cine a închis bisericile? Cine a alungat preoţii din biserică?”. Şi răspunsul e firesc pentru un şef de guvernare comunistă: „Cei care astăzi îs democraţi”. Întrebat cum argumentează susţinerea Bisericii de către adepţii lui Lenin, care au distrus mii de locaşuri sfinte şi au vărsat decalitri de sânge, Voronin a negat cu înverşunare adevărul istoric, susţinând că, deşi sovieticii au fost anticrişti, Lenin a fost un mare apărător al Bisericii. „Noi suntem comunişti adevăraţi, nu ca sovieticii. Cele zece porunci ale lui Hristos coincid cu ale noastre – ale comuniştilor. Mulţi fac ce le trece prin minte, spunând că aşa a zis Voronin, iar când aflu, îmi pun mâinile în cap. Aşa s-au ascuns şi după Lenin. Dar el a apărat Biserica şi a consolidat-o, iar cei care au distrus-o s-au ascuns după el”, a opinat Vladimir Voronin.Noi pretexte de a ascunde dosarul de la INNDupă declaraţia şefului statului precum că rudele Episcopului Dorimedont vor primi o copie a actelor pe care le solicită a trecut o lună, dar dosarul de la INN se păstrează în continuare ascuns de ochii acestora. Unul dintre medicii implicaţi în acest caz ne-a spus: „Ce vreţi să găsiţi în istoria aceea? Ea doar se poate de modificat în sistem electronic…”. Iar profesorul Gavriliuc a declarat că INN nu va elibera copia fişei de aici până nu-i va fi prezentată cea de la „Lorenz Bohler”.După apariţia primelor părţi ale investigaţiei TIMPULUI, acad. Diomid Gherman ne-a anunţat că administraţia INN nu poate să elibereze copia dosarului, deoarece a fost transmis organelor de drept din Donduşeni. Acestea, în cadrul procesului contra arh. Ioanichie (şoferul maşinii ce a fost implicată în accidentul din 5 decembrie 2006), pregătesc efectuarea unei expertize medico-legale. Însă investigaţiile noastre arată că, în momentul în care TIMPUL şi rudele episcopului au făcut demersuri repetate, solicitând copia fişei de observaţie, aceasta se afla în arhiva INN. Ultimul demers către INN a fost expediat la 17 martie şi a ajuns la 20 martie. Surse din cadrul INN ne-au spus că, în zilele următoare, se anunţase că dosarul pacientului Cecan Nicolae (numele din lume al Preasfinţitului) a dispărut din arhivă şi că angajaţii arhivei vor fi demişi. Peste două zile, la 22 martie, subsemnatul s-a întâlnit cu neurochirurgul Eduard Eftodiev, care i-a spus că, în acea seară, a fost invitat la INN pentru a semna trei copii ale fişei PS Dorimedont, una dintre care urma să fie expediată Procuraturii Donduşeni, alta – Ministerului Sănătăţii, iar ultima să rămână la INN. Deoarece şi ministrul Ababii declarase pentru TIMPUL că legea îl obligă pe Rusu să elibereze rudelor copiile dosarului episcopului, i-am solicitat mai târziu lui Andrei Cruşinschi, consilierul ministrului, să-mi dea o copie de pe cea făcută pentru minister. „Nu ni s-a transmis copia, căci nu avem nevoie de ea. Cereţi-o de la INN. Eu le-am spus să respecte legea şi dreptul la informaţie. Şi cu Rusu, şi cu Uncuţă, şi cu Gavriliuc am vorbit. Le-am spus că, reprezentându-l pe tatăl decedatului, aveţi dreptul la o copie a dosarului”.La 24 martie, într-o scrisoare semnată de Ozea Rusu către subsemnat, se spune că „accesul la informaţia solicitată este restricţionat din lipsă de motive specifice solicitării” şi că „informaţia este considerată de accesibilitate limitată în domeniul ocrotirii sănătăţii”. Firesc, apare întrebarea: dacă soarta Episcopului Dorimedont a fost pecetluită în momentul accidentului şi dacă medicii au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-l salva, ce se ascunde sub refuzul insistent al dlui Ozea Rusu? Nu punem această întrebare pentru a învinui pe cineva, ci pentru că poziţia şefului INN – care, din câte s-a văzut, nu se supune nici ministrului de resort, nici prim-ministrului, nici şefului statului – nu-şi găseşte vreo explicaţie… Acad. Gherman insistă să-şi facă publică părerea că PS Dorimedont nu trebuia transportat la Viena, deşi nu avea şanse de supravieţuire. Dar cine este omul care şi-ar lăsa fratele în mâinile unor persoane care îi asigură moartea şi nu va încerca să caute o cale – chiar şi minusculă – de a-l salva? Dacă PS Dorimedont a murit într-un accident întâmplător, dacă airbagurile maşinii nu s-au deschis din pură întâmplare (experţi din poliţie şi medicina legală susţin că, dacă acestea s-ar fi deschis, episcopul ar fi rămas în viaţă), dacă aviaţia sanitară a venit de la Bălţi la Donduşeni în patru ore din aceeaşi întâmplare, dacă tot întâmplător au fost trecute cu vederea indicaţiile ministrului şi ale premierului, dacă toţi lucrătorii medicali au luptat pentru supravieţuirea episcopului, dar Dumnezeu a vrut, totuşi, să-l ia la El, şi dacă comportamentul dlui Rusu în ziua transportării arhiereului la Viena nu a avut vreun scop, de ce nu se pun toate cărţile pe masă? Dacă nimeni nu poartă nicio vină, care-i logica refuzului dlui Rusu?..„Eliberarea”Urmărind şirul evenimentelor ce se desfăşoară la Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove (MCÎM) imediat după moartea Episcopului Dorimedont, se vede clar că, pentru unele forţe influente de aici, aceasta a reprezentat o eliberare. La Mitropolie, s-a declanşat un conflict intern de proporţii. Astăzi nu mai există vreun arhiereu care să ţină în frână interesele personale răzvrătite ale unor episcopi şi râvnitori de a ajunge în această funcţie. Lupta pentru putere face furori în MCÎM şi ÎPS Vladimir este în panică. Pentru că ţinta atacurilor a ajuns să fie el însuşi… „Războiul” se duce pentru acapararea funcţiei rămase vacantă după trecerea la cele veşnice a PS Dorimedont, precum şi pentru destituirea ÎPS Vladimir din scaunul mitropolitan, la care râvneşte Episcopul Petru (Musteaţă). Ultimul nu se mai supune Mitropolitului (chiar şi atacul cu ouă asupra TIMPULUI s-a făcut fără ştirea ÎPS Vladimir) şi este gata să treacă peste capete doar ca să ajungă în fruntea Bisericii Ortodoxe din Moldova. După decesul PS Dorimedont, Petru nu încetează să anunţe Moscova despre „marile păcate” ale Mitropolitului, străduindu-se să-l facă „albie de porci” în faţa Patriarhului. După ce a fost trimis de către Sinodul rus la Mănăstirea Hâncu, aşteptând ca Moscova să-i decidă soarta de mai departe, PS Petru a adunat materiale compromiţătoare ca să-l discrediteze pe ÎPS Vladimir în faţa Moscovei: că ar fi mason, că ar avea copii, că ia mită ş.a.m.d. Potrivit presei ruseşti, la ultimul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la care PS Petru a fost pedepsit, el a cerut să-i fie restituite toate darurile pe care le-a făcut Patriarhului în ziua hirotonirii şi toţi banii pe care i-a cheltuit pentru a-şi cumpăra funcţia. Mitropolitul a ajuns – prea târziu-, la cuvintele adormitului PS Dorimedont, care s-a opus cu vehemenţă hirotonirii lui Petru. „Eu nu pentru voi îl fac episcop, ci pentru mine”, a spus atunci Mitropolitul, la care PS Dorimedont l-a prevenit: „Nu fă lucrul acesta, Vladâca, căci Petru îţi va deveni cel mai mare duşman!”.Nici sfârşitul „competiţiei” pentru preluarea funcţiei de Episcop de Edineţ şi Briceni nu se vede. La locul vacant pretind prea mulţi şi Mitropolitul se teme să nu facă o nouă greşeală. Totodată, el refuză categoric candidatura egumenului Hariton, pe care îl doresc clericii şi enoriaşii din Nord. Menţionăm că şcolile teologice, deschise la Edineţ de către PS Dorimedont, nici până astăzi nu figurează în listele instituţiilor de învăţământ ale Mitropoliei…„Nu trebuie să-l neglijăm pe cel mai mic…”De ce nu se întâmplau acestea atâta timp cât era în viaţă PS Dorimedont? Pentru că el trăia în Biserică şi în Dumnezeu. El a fost un exemplu unic de creştin pentru timpurile noastre, fiindcă nu a încercat să câştige din funcţia pe care o ocupa, ci se străduia să dea totul de la el. De aceea, nimeni dintre cei care l-au cunoscut nu s-a depărtat de Biserică, dimpotrivă, s-au apropiat mai mult. Fiindcă Preasfinţitul nu semăna sminteală, ci multă dragoste. Totodată, Moscova îl păstra ca pe un viitor candidat la scaunul mitropolitan. Episcopului Petru (Musteaţă) şi altor înalte feţe bisericeşti le era frică să facă vreo faptă necreştină din teamă să nu afle Preasfinţitul şi să-l anunţe despre aceasta pe Patriarh. Privit pe sub sprânceană în Mitropolie, PS Dorimedont a fost, totuşi, marele apărător al Bisericii noastre, luptând deschis pentru unitatea acesteia şi contra răzvrătirii interne de aici.Relaţiile regretatului cu şeful statului s-au şubrezit după al doilea mandat al lui Voronin, când PS Dorimedont a început să-i ceară – personal şi în public – să facă măcar ceva pentru cei care l-au ales şi să se dezică de doctrina comunistă. În acelaşi timp, dragostea creştinilor faţă de arhiereu creştea vizibil. Oamenii îl iubeau ca pe un tată, fiindcă el era gata să le sară oricând în ajutor. Astfel, PS Dorimedont a umblat personal pe la poliţie ca să scoată un tânăr care a furat aur de la o icoană a Maicii Domnului… Nu o dată a intervenit pentru condamnaţi, considerând că puşcăria nu este o cale de îndreptare… Reconstruind Mănăstirea Noul-Neamţ, el lucra de rând cu muncitorii… A fost unul dintre puţinii capi ai bisericii care nu s-a implicat niciodată în politică, nu şi-a făcut avere şi nu a căutat slavă. În ultimii ani ai vieţii sale, PS Dorimedont le spunea deseori apropiaţilor: „În ţara asta se întâmplă ceva, care nu se va sfârşi cu bine…”. Iar în cadrul unei conferinţe, cu trei luni înainte de deces, episcopul a declarat: „Trăim viaţa pe care o trăim, în această ţară, poate datorită ajungerii unor oameni nepotriviţi la locuri nepotrivite. Nădăjduim ca, schimbând câte ceva, să ajungem la un nivel mai înalt al perceperii religiei. Putem face acest lucru numai printr-o colaborare a oamenilor de ştiinţă şi a celor de credinţă, în frunte cu clericii bisericii şi, bineînţeles, cu întreg poporul. Datoria noastră primordială este să nu-l neglijăm pe cel mai mic dintre noi. Trebuie să-i vedem clar şi cu multă speranţă şi pe cei mai neînsemnaţi oameni din ţara asta. Şi dacă vom putea să facem acest lucru, vom reuşi să împlinim şi să înmulţim dragostea la care ne-a chemat Hristos”. Este o chemare simplă, dar valabilă şi astăzi, inclusiv pentru şefii de stat şi de Biserică, indiferent dacă l-au iubit ori l-au dispreţuit pe adormitul…Pavel Păduraru, TIMPULP. S. Din păcate, încercările noastre repetate de a ne întâlni, în cadrul respectivei investigaţii, cu ÎPS Vladimir, au eşuat. La solicitările noastre, secretarul Mitropoliei, pr. Vadim Cheibaş, ne răspundea că Înaltpreasfinţitul este dispus să vorbească cu noi, însă „nu este în ţară” sau „este foarte ocupat”…Investigaţia a fost efectuată cu susţinerea Centrului de Investigaţii Jurnalistice