Episcop Dorimedont

Pavel Păduraru„Eşti singurul om, care m-a lovit din spate. Dumneata ai făcut un mare păcat. Trebuie să-ţi ispăşeşti greşeala şi să-ţi ceri iertare. Eu asta aştept de la dvs.”. Este răspunsul lui Ozea Rusu, directorul general al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie (INN) din Chişinău, când i-am solicitat din nou copia dosarului medical al Episcopului Dorimedont. După jumătate de an de la decesul tragic al arhiereului, Rusu refuză categoric să le permită rudelor regretatului accesul la fişa medicală de la INN, fără să se supună nici legilor, nici şefului statului, nici ministrului de resort. Şi aceasta în cazul în care excludem posibilitatea unor eventuale înţelegeri secrete între acesta şi Vladimir Voronin, care sunt şi cuscri… Acum două luni, preşedintele Voronin şi ministrul Ababii mi-au promis personal că Rusu va elibera copia dosarului PS Dorimedont, pentru că este obligat de lege s-o facă. Iar consilierul ministrului, Andrei Cruşinschi, susţine că atât el şi juristul ministerului, cât şi ministrul i-au explicat lui Rusu că nu are dreptul să ascundă dosarul. Cruşinschi consideră că rudele regretatului, în acest caz, nu au altă soluţie decât să apeleze la instanţele de judecată.Ca să fiu sincer, l-am crezut de data aceasta pe Vladimir Voronin. Nu vroiam să presupun că dosarul ascunde vreo crimă şi mă gândeam că şeful statului îi poate dicta unui şef de instituţie publică să se supună legislaţiei. Cu atât mai mult că „în susţinerea dreptăţii”, după cum mi s-a spus, s-a implicat Consiliul Suprem de Securitate. După ce m-am întâlnit cu Vladimir Voronin, am fost sunat de către Vadim Enicov, colaboratorul securităţii prezidenţiale, care mi-a zis că a primit indicaţii de la preşedinte să dezgroape misterul decesului episcopului. Deşi nu vedeam nicio legătură între securitatea lui Voronin şi moartea unui arhiereu, am mers, totuşi. Enicov m-a întrebat în ce relaţii am fost cu adormitul, despre ce vorbeam cu el şi care sunt doleanţele rudelor îndurerate, după care mi-a promis că va face tot posibilul ca să le vină în ajutor. Au trecut două luni de atunci, dar se vede că „ajutorul” s-a consumat în momentul în care am ieşit din preşedinţie…Am crezut în promisiunea lui Voronin până marţi, când Ozea Rusu mi-a spus că eu mi-am permis să sfidez legea, dar el o respectă cu sfinţenie şi aşteaptă să-l rog să mă ierte. „Studiaţi legislaţia RM. Faceţi după normele legii. Este răspunsul meu final”, mi-a mai spus Rusu, care susţine că dosarul PS Dorimedont este de accesibilitate limitată şi nu există motive suficiente pentru a fi solicitat… Deşi, potrivit juriştilor, informaţia cu privire la decesul episcopului a devenit publică şi accesul la ea nu mai poate fi îngrădit. Şi aici apare întrebarea: oare pentru cine se adoptă toate actele normative într-un stat de drept? Ce înseamnă Constituţia, Codul Civil, Legea accesului la informaţie, dacă cuscrul preşedintelui le încalcă pe toate, după cum îi vrea muşchiul? Pe care continent e europa care ne va primi, dacă persoanelor publice nici nu le pasă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului? Oare numai CEDO e în stare să le facă dreptate cetăţenilor ţării dvs., dle Vladimir Voronin? Sau poate dosarul Episcopului Dorimedont a fost declarat secret de stat?