Episcop Dorimedont

„Eşti nebun, vrei să scrii despre asta?” sau “Nu te băga aici, că o să-ţi pară rău” – astea au fost replicile persoanelor care l-au cunoscut îndeaproape pe Episcopul de Edineţ şi Briceni, PS Dorimedont, aflând că investigăm cazul decesului acestuia. Or, fiecare ştie „ceva”, dar toţi se tem să vorbească. Unii ne-au spus că de moartea singurului ierarh al Mitropoliei Chişinăului şi Întregii Moldove, care se opunea direct multor acţiuni ale mitropolitului Vladimir şi ale şefului statului, era cointeresată conducerea ţării şi a bisericii, pentru că autoritatea acestuia în rândul credincioşilor începea să pună în umbră figura mitropolitului, iar alţii afirmă că episcopul încercase să se apropie de Patriarhia Română, ceea ce punea în pericol orientarea prorusă a Bisericii moldoveneşti şi că „autorul” decesului ar fi FSB-ul rusesc… Investigând preventiv cazul, am constatat că trecerea lui PS Dorimedont dintre noi este învăluită de atâta mister, încât se pare că întrebarea din titlu va rămâne fără răspuns încă mult timp. Niciun airbag deschis Misterele încep chiar din noaptea de 4 spre 5 decembrie, când s-a produs accidentul rutier, care a condus la decesul episcopului. Automobilul Renault Megane, cu care PS Dorimedont, fratele său, protodiaconul Onufrie, şi ierodiaconul Ioanichie se deplasau la Mănăstirea Călărăşeuca, este produs în 2006 şi corespunde tuturor normelor „de cinci stele de siguranţă”, după cum afirmă stăpânul acestuia, preotul Serghei Cireş. Ierarhul solicita deseori maşina preotului, care îi era prieten, de când automobilul său era defectat. Accidentul s-a produs pe şoseaua Donduşeni-Otaci. Ierodiaconul Ioanichie, care şofa, ne-a spus că viteza automobilului nu depăşea 70 de km pe oră, pentru că afară era ceaţă, iar drumul era deteriorat. În apropierea satului Moşeni, înaintea unei cotituri, pe drum erau multe gropi alăturate. Maşina lunecând cu roata dreaptă într-o groapă, şoferul a pierdut controlul asupra acesteia. „Şoseaua se alfa la o înălţime de vreo doi metri de nivelul pământului. Maşina a zburat de pe drum, s-a lovit frontal de gardul unei case, iar apoi s-a întors cu roţile în sus”, ne spune Ioanichie. Deşi automobilul era dotat cu şase airbag-uri, niciunul nu s-a deschis, iar acoperişul maşinii s-a deteriorat cel mai puţin în locul unde se afla episcopul. Şoferul - singurul care nu a suferit - şi fratele ierarhului, care şi-a fracturat o mână, au ieşit pe fereastra din spate, pe unde l-au scos apoi pe episcop. Valentin Bursuc, şeful Comisariatului de poliţie Donduşeni, afirmă că este imposibil ca la o maşină de un asemenea nivel să nu se deschidă măcar un airbag, chiar şi în cazul unei singure lovituri frontale, şi că cele întâmplate sunt de neînţeles. „Dacă Domnul a hotărât să mă ia, fie voia lui”Fiind scos din maşină, ierarhul spunea că nu-şi simte mâinile şi picioarele. A fost transportat la spitalul din Donduşeni, iar către ora patru dimineaţa aviaţia sanitară l-a adus la Institutul de Neurologie din Chişinău. Potrivit rezultatelor rezonanţei magnetice nucleare, pe care a trecut-o tocmai la ora zece, episcopul avea o fractură a vertebrei C5 a coloanei vertebrale cervicale, care s-a rup completamente, deplasându-se în toată lungimea spre măduva spinării. PS Dorimedont a rămas conştient şi le spunea tuturor: „Dacă Domnul a hotărât să mă ia, fie voia lui”. Eduard Eftodiev, şeful Secţiei neurotraumatologie şi medicul care l-a operat, ne-a spus că, în urma fracturii, legătura dintre sistemul nervos central şi tot trupul suferindului a fost întreruptă. La 6 decembrie, când s-a trezit după operaţie, se împlineau 20 de ani de când ierarhul fusese tuns călugăr. El a putut vorbi, timp de o oră, cu fraţii săi şi a fost împărtăşit. La spital a mai fost vizitat de către episcopii Petru şi Anatolie. Mitropolitul Vladimir n-a venit să-l vadă…         “El nu le convenea multora” Starea episcopului rămânea gravă, medicii de la Chişinău îi dădeau foarte puţine şanse de supravieţuire, Mitropolia şi guvernul nu întreprindeau nimic pentru salvarea episcopului. Şi atunci a intervenit businessmanul Victor Copiimulţi, care s-a adresat la Spitalul „Lorenz Bohler Krankenhaus” din Viena, Austria, unde PS Dorimedont a fost transportat pentru o nouă operaţie. Cheltuielile pentru transportare (16 mii de euro) şi pentru operaţia la Viena (50 mii de euro) au fost suportate de Copiimulţi şi Anatol Stati. La Viena, episcopului i-a fost fixată coloana vertebrală, ceea ce era imposibil în condiţiile medicinii din R. Moldova, însă, potrivit lui Grigore Zapuhlâh, şeful Catedrei neurochirugie, starea lui a rămas stabilă până în momentul decesului, care a survenit în dimineaţa zilei de 31 decembrie, în urma unei infecţii la plămâni. Ajutorul guvernului a constat în transportarea cadavrului la Chişinău.Sursele noastre ne-au spus că medicii vienezi ar fi depistat mari nereguli în tratamentul aplicat ierarhului la Chişinău. Persoane apropiate episcopului afirmă că acestuia i-au fost administrate antibiotice foarte vechi şi că infecţia la plămâni i-ar fi fost provocată. Practic, toţi cei din anturajul regretatului se eschivează să vorbească deschis, menţionând că în spatele decesului PS Dorimedont ar putea să se ascundă lucruri murdare. „Erau persoane cointeresate în dispariţia stăpânului Dorimedont, pentru că el nu le convenea multora”, susţine preotul Serghei Cireş.„La mijloc e un joc politic”Medicii de la Chişinău neagă categoric acest lucru. Eduard Eftodiev ne-a spus că a făcut tot ce era posibil în condiţiile medicinii din R. Moldova. Mihai Gavriliuc, prim-vicedirector al Institutului de Neurologie, este de aceeaşi părere. Solicitat să ne prezinte lista de antibiotice care i-au fost administrate episcopului, Gavriliuc a refuzat, remarcând că „acesta este secretul pacientului”. Întrebat dacă o transportare imediată a PS Dorimedont la Viena i-ar fi putut salva viaţa, Gavriliuc ne-a răspuns: „Nu vreau să răspund. E mai bine să fiu calm şi rece. Pacientul n-a murit din cauza că operaţia s-a făcut drept sau greşit, dar de pneumonie. La mijloc este un joc politic, în care nu vreau să intru. Mai bine v-aţi adresa în cercurile bisericeşti, căci acolo e toată problema”.Solicitat de TIMPUL, protoiereul Vadim Cheibaş, secretarul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove, ne-a spus că ÎPS Vladimir a contribuit mult la încercarea de a-i salva viaţa episcopului. L-am întrebat cine a plătit pentru operaţia de la Chişinău, care a fost făcută gratuit, şi el ne-a spus: „Nu eu îs cu poliţele, dar transportarea episcopului la Viena a fost făcută din banii enoriaşilor”. Fiind întrebat cine a plătit pentru operaţia din Austria, Cheibaş a declarat că nu cunoaşte detalii, dar va primi informaţiile mai târziu. Şi atunci, în ce constată „ajutorul substanţial” al mitropolitului?Am încercat să aflăm care a fost concluzia medicilor de la „Lorenz Bohler Krankenhaus”. Victor Copiimulţi, la fel ca şi arhimandritul Paisie, alt frate al regretatului, ne-a spus că documentul a fost oprit la vama din aeroport. Întrebat dacă acest lucru este legal, Vitalie Nagacevschi, preşedintele Asociaţiei „Jurişti pentru drepturile omului”, ne-a spus că, atâta timp cât asupra cazului nu-i pornită o urmărire penală, este ilegală reţinerea în vamă a concluziei cu privire la deces. „Nu e bine ce faci, stăpâne!”Episcopul Dorimedont (în lume, Nicolae Cecan) s-a născut la 4 martie 1961, în satul Petrunea, raionul Glodeni. A absolvit Academia Teologică din Moscova şi a fost doctor în teologie. Din 1990 până în 1998 a fost stareţ la Mănăstirea „Noul-Neamţ”, Chiţcani, pe care a ridicat-o din ruine, în 1998 fiind hirotonit episcop de Edineţ şi Briceni. A intrat în dizgraţia ÎPS Vladimir în momentul în care mitropolitul a vrut să-i cedeze Mănăstirea „Noul-Neamţ” şi seminarul de acolo episcopului de Tiraspol şi Dubăsari, PS Iustinian. În pofida intervenţiilor cazacilor şi ale forţelor speciale transnistrene, PS Dorimedont nu a cedat, declarând în faţa mitropolitului: „Mănăstirea este a mea, stăpâne, şi n-am s-o dau Tiraspolului”. Unii dintre călugării de la Noul-Neamţ presupun că odată cu moartea episcopului, mănăstirea va fi cedată PS Iustinian. Devenind episcop, PS Dorimedont a deschis la Edineţ două seminare teologice pentru băieţi şi fete, iar anul trecut aici a fost fondat Institutul Teologic. Fiind o persoană foarte credincioasă, PS Dorimedont se opunea multor acţiuni ale mitropolitului, considerându-le necanonice. El a fost singurul episcop din Sfântul Sinod al BOM, care atunci când se discuta hirotonirea arhimandritului Petru Musteaţă în rang de episcop, i-a spus mitropolitului: „Nu e bine ce faci, stăpâne!”. Alte surse ne-au spus că la o recepţie a ierarhilor din mitropolie cu şeful statului, acesta a început să se laude. Toţi tăceau şi-l ascultau zâmbind, iar PS Dorimedont i-a zis: „Nu vă lăudaţi, domnule preşedinte, fiindcă nu meritaţi!”. În aprilie 2006, mitropolitul Vladimir a vrut să-l exileze în Rusia în urma altei neînţelegeri. Potrivit altor persoane apropiate lui, în ultimul timp PS Dorimedont, dezamăgindu-se de starea dezastruoasă din mitropolia condusă de ÎPS Vladimir, ar fi căutat căi de apropiere de Patriarhia Română. Şi Tarlev a apărut din altarIeri, PS Dorimedont a fost înmormântat la Mănăstirea „Noul-Neamţ”. Când a fost adus la Catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău, sfântul locaş s-a umplut ca în ziua de Paşti. Printre cei care au venit să-şi ia iertare de la PS Dorimedont erau reprezentanţi ai ambelor mitropolii din R. Moldova, politicieni şi creştini simpli. După ieşirea mitropolitului şi a celorlalţi trei episcopi, din altar a apărut şi Vasile Tarlev. Vladimir Voronin a venit târziu, când lumea se împrăştia, a intrat repede, s-a uitat la mort, a pus o floare şi a plecat la fel de repede. În faţa enoriaşilor, mitropolitul a spus: „Vladâca se grăbea la slujbă, fiindcă iubea sfânta liturghie, iubea slujirea lui Dumnezeu. Şi într-un accident rutier a suferit grav. Ne-am rugat cu toţii ca Dumnezeu să-l păzească, dar ceea ce s-a întâmplat este în voia Domnului. Am crezut că, fiind dus peste hotarele ţării, vom reuşi să-i salvăm viaţa, dar Bunul Dumnezeu a binevoit să-l treacă întru împărăţia sa”. Ce-ar fi zis vladâca dacă Copiimulţi nu ar fi plătit tratamentul episcopului la Viena?Deputatul Valeriu Cosarciuc, venit şi el să-şi ia rămas bun de la PS Dorimedont, consideră că „pierzându-l pe Dorimedont, pierdem independenţa Bisericii şi orice şansă de a mai ieşi de sub ruşi”.Pavel Păduraru, TIMPUL