Episcop Dorimedont

 Pavel PăduraruDomnule Puşcaş, sfatul pe care i-l daţi lui A. Inocentul e valabil nu numai pentru el, ci pentru noi toţi. Din păcate, noi trăim cu toţii într-o societate bolnavă, în care Biserica este folosită fie ca tribună politică, fie ca o bună afacere. Preoţii care încalcă aceste „canoane” sunt marginalizaţi şi ocoliţi de mai-marii ţării şi ai bisericii, iar creştinii care mai cred sincer în Dumnezeu sunt, de regulă, trataţi ca nişte tâmpiţi. Or, Dumnezeu a devenit astăzi o lozincă politică şi un „intermediar” pentru îmbogăţirea materială a forţelor influente.Situaţia Bisericii noastre a devenit într-adevăr apocaliptică după declaraţiile insistente ale preşedintelui Voronin precum că unul dintre marii apărători ai Bisericii a fost Lenin, iar primul comunist din istorie a fost Iisus. O asemenea hulă contra lui Dumnezeu poate fi făcută doar de către un om convins că Nietzsche a avut dreptate atunci când a declarat „decesul” lui Dumnezeu. Spre marea noastră surprindere, această batjocură publică este susţinută tacit şi de către Mitropolitul Vladimir. În plus, la adunările preşedintelui şi ale Mitropolitului cu clerul, preoţii care asistă… tac. Tac şi atunci când li se indică să ţină predici în care să-i aducă laude nu Făcătorului cerului şi al pământului, dar celui mai antihrist partid din istoria umanităţii. În această situaţie, ce trebuie să facem noi? Duhul urâciunii şi al pustiirii a intrat în biserică şi dumneata ne propui să tăcem, pentru că suntem un ziar laic. Oricât de laici am fi, suntem creştini şi nu putem să rămânem nepăsători atunci când Biserica îl ţinteşte cu toate armele pe Hristos. Nu putem să nu atragem atenţia opiniei publice atunci când fiecare îşi alcătuieşte o biblie a sa şi un dumnezeu al său, iar dacă-i arăţi că greşeşte, îţi sare-n cap, te ameninţă cu pumnii, te blestemă şi-ţi aruncă ouă şi pietre în casă. Nu putem să tăcem când preşedintele nostru încearcă să-l folosească cu neruşinare pe Dumnezeu pentru a-şi asigura încă un mandat. Nu putem să-l facem pe mortul în păpuşoi când vedem că moartea unui mare creştin (Episcopul Dorimedont) înveseleşte episcopii, mitropolitul şi guvernarea. Poate, uneori, ne exprimăm şi noi mai altfel decât ar vrea unii cititori de-ai noştri, dar fiecare fiinţă vie e dictată de emoţii… Iar în calitate de jurnalişti, nu putem să nu ne informăm cititorii despre ceea ce se întâmplă. Credem şi noi că în nicio mitropolie din cele două existente pe teritoriul RM situaţia nu e perfectă. Dar preoţii sunt oameni, dragă dle Puşcaş, iar fiinţa umană e predispusă la păcat, mai ales într-o societate ca a noastră. În momentul în care cele două mitropolii vor înţelege că Dumnezeu e unul, că El într-adevăr există şi că trebuie să-i slujească anume Lui, dar nu altor „dumnezeiaşi” profitabili, atunci totul se va schimba spre bine. Dar pentru aceasta avem nevoie de credinţă şi răbdare.În mare parte suntem de acord cu dvs. Şi în privinţa articolului „Pornostat” aveţi dreptate, cu o excepţie. „Nu-l numi pe fratele tău prost”, a zis Hristos, iar dvs. aveţi atâta curaj, încât îl numiţi pe A. Inocentul „handicapat mintal”. Poate a avut omul o ispită în care a căzut? La fel cum am greşit şi noi, publicându-i din grabă textul – foarte naiv, de altfel – atunci când întârziam la tipografie cu numărul de Revelion al TIMPULUI, fapt pentru care ne cerem scuzele de rigoare. Îi vom recomanda lui A. Inocentul să citească viaţa Sfintei Matrona, care nu are nimic în comun cu activitatea fundamentalistă a asociaţiei cu acelaşi nume din Chişinău. Chiar şi în acest caz, cine a profanat amintirea Sfintei? Oare nu cei din organizaţia care-i poară numele, prin acţiunile lor violente şi agresive? Atunci când creştinii lovesc în Dumnezeu, doare. Iar dacă un om pe care-l doare tace, înseamnă că-i mort.