„Tot ce se întâmplă în ţara asta se raportează la Voronin”
Victor Panţâru este angajatul unui Birou individual de avocaţi. Anterior, timp de trei ani, el a activat la Centrul „Acces-info”, cunoscând foarte bine legislaţia cu privire la accesul la informaţie şi în ce măsură aceasta este respectată. Pentru că azi începe Săptămâna dreptului de a şti, i-am solicitat un interviu, în care l-am rugat să se expună asupra acestei probleme. Pavel Păduraru - Victor, în ce măsură se respectă, în R. Moldova, Legea accesului la informaţie?- Cred că în cea mai mică măsură. Aceasta se vede şi după rapoartele de monitorizare ale Centrului „Acces-info”. Dacă în primul raport, la întrebările Centrului, au răspuns multe primării, în cel de-al doilea (2006-2007) de la cele peste 900 de primării, au venit doar 96 de răspunsuri. Şi doar le-am pus întrebări inofensive: care este structura instituţiei, cine e responsabil de furnizarea informaţiei şi altele similare. La noi, de regulă, se practică „accesul îngrădit la informaţie” – atunci când întrebi o instituţie despre ceva şi ţi se răspunde foarte politicos, fără să-şi spună, de fapt, nimic.[ …]- De fapt, Legea cu privire la accesul la informaţie poate fi încălcată cel mai uşor, fiindcă nimeni nu e pedepsit pentru aceasta. - Dimpotrivă, tot mai multă informaţie este secretizată fără temei. Deşi chiar în Legea cu privire la secretul de stat se spune că, în cazul în care se depistează ilegalităţi, acestea nu mai constituie secrete de stat. Se obişnuieşte şi tărăgănarea oferirii informaţiei, ca să treacă timpul şi interesul public să se stingă. În acest sens, aş remarca cazul elucidat de TIMPUL despre refuzul Institutului de neurologie şi neurochirurgie din Chişinău de a elibera rudelor regretatului episcop Dorimedont copia dosarului medical al acestuia. În mod normal, INN ar trebui să vină singur cu informaţia respectivă. Fiindcă informaţia despre o persoană este bunul şi proprietatea acesteia, care se transmite prin succesiune. Tatăl şi fraţii episcopului au dreptul să aibă acces la rapoartele medicale. Mai mult, după scandalul din presă, e vorba despre imaginea INN, care ar trebui să aibă interesul major de a se grăbi să dea publicităţii tot ce ţine de acest caz. Dar dacă ei refuză să prezinte informaţia, orice minte sănătoasă ajunge la concluzia că dosarul ascunde ceva. Având tot dreptul la dosar, părinţii episcopului Dorimedont trebuie să angajeze un avocat şi să cheme INN în judecată. - Lor le-a promis şi preşedintele Voronin că vor primi dosarul.- Dacă promite Voronin, nu înseamnă nimic. El azi spune una, iar mâine – alta. În ţara asta, totul se raportează la Voronin şi nicio instituţie publică nu-şi face lucrul. Oamenii, văzându-l pe Voronin atât de des la televizor, îi trimit scrisori despre orice fleac. Iar preşedintele devine omul-sărbătoare, care, în loc să aibă grijă de funcţiile lui, primeşte şi citeşte scrisori. Şi promite că totul va fi bine…
